Studiile clinice din ultimul deceniu au arătat că medicamentele antiagregante (aspirina) și anticoagulante (warfarina în SUA, acenocumarol în România) clasice ar putea fi înlocuite de compuși de generație nouă, care au dovedit o eficiență superioară.

La Conferința 2010 (San Antonio, SUA)  a American Stroke Association cercetătorii au arătat că noul anticoagulant dabigatran (Pradaxa), care nu este încă aprobat în SUA, a egalat warfarina în tratamentul pacienților cu AVC, iar antiagregantul cilostazol (Pletal), care este aprobat de FDA pentru tratamentul bolilor arteriale periferice, a surclasat aspirina în prevenirea accidentelor cerebrovasculare.

Dabigatran a fost studiat pe 3623 pacienți cu fibrilație atrială și istoric de AVC, care au fost randomizație fie pe tratament cu warfarină, fie pe tratament cu o doză mică (110 mg de 2 ori/zi) de Pradaxa, fie pe o doză mai mare (150 mg de 2 ori/zi) de Pradaxa, timp de 2 ani. Rata producerii unui AVC sau AIT a fost de 2.74%/an în grupul tratat cu warfarină și de 2.32%/an în grupul tratat cu Pradaxa (dabigatran). Doza de 110 mg de Pradaxa a fost asociată cu un risc mai scăzut de hemoragie și a fost mai ușor de monitorizat decât warfarina. Spre deosebire de warfarină, dabigatran se administrează în doză fixă de 2 ori/zi, independent de greutatea corporal, sex, mese și nu este necesară monitorizarea coagulării. În grupul tratat cu Pradaxa s-a constatat o rată mai mare de infarct miocardic, însă diferența absolută a fost foarte mică. Studiul dabigatran vs. warfarină a fost finanțat de Boehringer-Ingelheim GmbH, producătorul noului anticoagulant.

Pletal a dovedit o eficiență superioară față de aspirină într-un studiu pe 2700 pacienți cu AVC: cei tratați cu cilostazol au avut un risc cu 25.7% mai mic de a suferi un accident cerebrovascular. Studiul a fost finanțat de Otsuka Pharmaceutical Co., producătorul medicamentului.

O altă noutate prezentată la conferința Asociației Americane de Stroke a fost faptul că fizioterapia intensă asistată uman sau de un robot a îmbunătățit semnificativ funcționalitatea membrului afectat după un AVC și a îmbunătățit calitatea vieții pacienților.

sursa