Pacienţii cu anemie pernicioasă au un risc semnificativ mai mare pentru fractură de şold. În comparaţie cu subiecţii de control de aceeaşi vârstă şi sex, pacienţii cu anemie pernicioasă au un risc cu 73% mai mare pentru fractura de şold (3,4 vs. 2 fracturi de şold/1000 persoane). Riscul este şi mai mare la cei cu anemie pernicioasă diagnosticată recent.

De asemnea, cercetătorii de la Universitatea Pennsylvania au observat faptul că riscul crescut se menţine şi după mulţi ani, chiar după începerea terapiei de încărcare cu vitamina B12. Există motive fiziologice pentru care pacinţii cu anemie pernicioasă, deci prin definiţie fiind aclorhidrici, au o rezistenţă osoasă diminuată şi un risc de cădere mai mare, dar nu existau date epidemiologice care să confirme acestea.

Studiul a inclus 9506 adulţi cu anemie pernicioasă care au primit terapie cu vitamina B12 timp de cel puţin un an, fiecare dintre aceştia fiind comparat cu 4 subiecţi de control, fără anemie pernicioasă (38 024). Timpul de urmărire mediu pentru ambele grupuri a fost puţin peste 5 ani.

Un mecanism potenţial ar fi legat de hipergastrinemia indusă de aclorhidrie în cazul acestor pacienţi, ce poate duce la hiperplazie paratiroidiană, având ca efect creşterea secreţiei de hormon paratiroidian sau alterarea modului de secreţie a acestuia, notează cercetătorii.

O altă explicaţie ar fi faptul că deficitul de acid gastric poate compromite absorbţia calciului la nivel intestinal. Cercetătorii sfătuiesc ca aceşti pacienţi să se asigure că îşi menţin aportul de calciu recomandat zilnic conform vârstei lor, ori prin produse lactate ori cu ajutorul suplimentelor de calciu solubile în apă (ex. citatrul de calciu).

Studiul a fost publicat în ediţia din luna decembrie 2009 a jurnalului Gastroenerology.